După cum spuneam într-un articol anterior, tratamentul endodontic sau tratamentul de canal este una dintre cele mai frecvente proceduri din medicina dentară. Totuși, este important ca acest tratament să fie făcut într-un mod care respectă principiile medicale, astfel încât efectele tratamentului să se mențină pe termen lung.

Din perspectiva strictă a procedurii, tratamentul de canal sau „scoaterea nervului” în termeni populari, cuprinde câteva etape cu acțiuni specifice.

• Izolarea zonei în care se lucrează de factori cu potențial de a infecta canalul care se află în interiorul cavității bucale. Se folosește o membrană de cauciuc sau de latex (numita digă) care nu va permite pătrunderea salivei sau a altor agenți contaminanți în interiorul canalului.
• Curățarea mecanică a interiorului dintelui, cu instrumentar de specialitate.
• Curățarea chimică a interiorului dintelui cu substanțe antiseptice.
• Umplerea canalului cu conuri de gutapercă până la vârful dintelui, respectiv până la punctul în care canalul dentar se termină și se ajunge la țesutul osos din jur. Accesul și tratamentul până în acea zonă se face cu instrumente speciale.
• Introducerea unui pivot din fibră de sticlă pentru creșterea rezistenței dintelui.

După ce dintele a fost tratat până la vârful rădăcinii, se poate trece la următoarea etapă a tratamentului stomatologic, respectiv plombarea dintelui sau montarea unei coronițe.

Este important ca pacienții să știe că durerea sau lipsa acesteia nu este neapărat un indicator de succes sau de eșec al tratamentului. Un grad de disconfort sau durere la masticație poate apărea imediat după tratament, aceste simptome fiind absolut normale până la două săptămani de la finalizarea tratamentului.

Colegul nostru, Dr. Bogdan Fondrea prezintă mai multe detalii legate de ceea ce înseamnă și când se aplică tratamentul de canal într-un clip video: