Fiecare cabinet sau clinică stomatologică are stabilite foarte clar costurile diferitelor proceduri pe care le efectuează. Acestea pot varia în funcție de medic (specializarea acestuia, experiența, modul în care își evaluează propria muncă etc), dotările pe care le are la dispoziție în clinică (aparatura folosita, echipamente, tehnologie etc), soluția de tratament aleasă de pacient, materialele cu care se lucrează (există diferențe considerabile între acestea) și asa mai departe. Pentru a evita neînțelegerile, discuția despre costuri trebuie să fie una transparentă în care pacientul să înțeleagă ce nevoi medicale are, alternativele de rezolvare a cazului său și variantele de cost pe care acestea le implică, medicul fiind cel care va încerca încadrarea costurilor în bugetul pacientului.

La prima vedere, stabilirea unui preț estimativ pentru rezolvarea cazului unui pacient pare să fie doar o adunare simplă a costurilor individuale ale fiecărei manopere, suma reprezentând costul total al tratamentului. Însă, de cele mai multe ori, nu e chiar atât de simplu...

În cazul în care pacientul are nevoie de o igienizare profesională sau de o altă intervenție ușoară, costurile sunt foarte clare, dar în momentul în care pacientul se prezintă în fața medicului stomatolog cu un cumul de probleme complexe, rezolvarea cazului său, care să ducă la redarea stării de sănătate, necesită efectuarea unor proceduri numeroase, și, de cele mai multe ori, apar o serie de variabile.

Chiar dacă medicina modernă pune la dispoziție o serie de tehnologii și tehnici moderne de diagnosticare și de stabilire a unui tratament, este posibil ca, după începerea propriu-zisă a tratamentului, să iasă la iveală probleme ce necesită proceduri suplimentare. De exemplu, poate apărea o situație în care, pe baza radiografiei panoramice, a fost estimată efectuarea unei obturații (plombe) pentru că s-a observat existența unei carii, dar în timpul efectuării tratamentului s-a depistat exact amploarea extinderii acesteia și necesitatea unui tratament endodontic (numit și tratament de canal, sau, mai popular, “scoaterea nervului”). Astfel, fiindcă acest tratament endodontic nu a fost prevăzut în schema inițială de tratament, realizarea lui va suplimenta costurile.

Evident, există metode de a ajunge la un compromis între costuri și rezolvarea problemelor stomatologice. Una dintre acestea este prioritizarea, respectiv acordarea unei atenții imediate problemelor de sănătate, după care se va trece la rezolvarea celor de natură estetică.

Colegul nostru Dr. Bogdan Fondrea, detaliază despre variația costurilor în tratamentele stomatologice într-un material video: